Dintr-a XII-a

Cu toate ca am dezbatut acum canteva zile problema cu fixarea unor etichete persoanelor din jurul nostru, o intamplare din cursul zilei de astazi mi-a demonstrat ca uneori si eu ma incadrez in grupul oamenilor pe care ii urasc...

Povestea suna cam asa... Era frig din cauza unui geam defect din clasa noastra si, luand exemplu alti doi colegi, am decis sa ma mut pe randul din mijloc, la cat mai mare distanta de "frigider". Desigur, singurul loc liber pe acel rand era langa o colega care, pana nu de mult, mi se parea sincer antipatica. M-a surprins insa faptul ca a intrat in vorba cu mine si, chiar mai presus de atat, m-a intrebat ce parere am despre ea. Asta a fost momentul in care mi-am dat seama ca trebuie sa ma vad mai intai pe mine inainte de a vorbi despre altii.




In rest, ce inseamna sa fii a XII-a?...

In mare parte acelasi lucru cu a fi a XI/X/IX-a.... Sincer nu gasesc diferente prea mari... Daca la unele materii nu am fi avut lectii mai grele sau diferite, as fi putut cadea foarte usor prada iluziei ca de-abia am inceput liceul cu boboceii si mai am de supravietuit inca 4 ani de scoala.... plus facultate.... O, Doamne!





E cazul sa n-o mai lalai atata, in fond mai e putin pana la teze, examene, turnee, BAC si alte alea... unii ati mai trecut prin astea... NOROCOSILOR!

Cultura Hip-Hop - Simpli vandali sau altceva?

           Un eveniment de acum ceva vreme, de care mi-am adus intr-un final aminte, m-a impins sa scriu un articol despre artistii suburbani, oameni ce peste tot in lume sunt persecutati pentru orientarile lor politice, preferintele vestimentare, muzicale sau artistice.

           

Eu sunt un mandru "baiat rau" asa cum m-au numit in mai multe randuri persoane care nu ma cunosteau in adevaratul sens al cuvantului, ceea ce, personal nu ma deranjeaza. Insa de la premiza asta pleaca lumea cand vede un pusti de 16-17 ani imbracat cu haine de la XL in sus pe strada, ceea ce nu e tocmai benefic.

     
        De multe, poate prea multe ori se face o comfuzie intre a considera stilul un stil si a-l considera un nivel de inteligenta sau de cultura. Pana la urma, toti suntem oameni si, ca orice om, si eu, si tu, si cei acum pe strada, ne imbracam asa cum ne simtim lejer si ascultam muzica pe care o simtim mai aproape de starea noastra spirituala generala. In general, acest lucru nu creeaza nicio bariera intre doua persoane.

           DAR, cu toate ca nu suntem impresionati cand vedem un om imbracat "normal", in momentul in care o "puslama" in blugi de la G-Unit sau Carthartt isi face aparitia in sfera noastra vizuala, majoritatea va simtiti scarbiti. Personal mi se pare o lipsa de bun simt sa cataloghezi o persoana dupa astfel de criterii de doi bani. Ba, mai mult, daca acel pusti mai asculta si Rap ( sau, cum spun unii, Hip-Hop ), nu mai exista niciun dubiu: tanarul acela este un pericol social!

             Si asa ajungem sa discutam despre muzica. Daca v-ar opri cineva pe strada sa va intrebe de ce ascultati o trupa pe care o aveti la suflet, ati avea zeci de motive si argumente de neatins, am dreptate? Ei bine, atunci de ce continuati majoritatea sa marginalizati un ascultator de Rap? In fond, si genul acesta muzical face parte, dupa cum suntem invatati la orele de Educatie Muzicala, din genurile populare. De ce trebuie sa se sara repede cu gura cum ca, daca asculti Parazitii, Spike si alti asemenea, inseamna ca tragi si pe nas sau iti intepi venele? Fata in fata cu un impatimit al genului v-ar putea numi inculti ( si pe buna dreptate! ) in topicul acesta de discutie.



              Bine, cu adevarat, multi dintre artistii de muzica Rap au facut greseli; asta nu inseamna ca toti ascultatorii lor le facem. Ba mai mult, daca stai un pic sa analizezi situatia, majoritatea artistilor din industria romaneasca de muzica Rap au la activ licee si chiar facultati de laudat. Multi ar fi putut foarte bine sa se faca economisti, critici, designeri, ingineri, s.a.m.d. Dar ei au ales sa faca ceea ce fac, si foarte bine au facut, atata timp cat le place si isi castiga si existenta.




            In paralel, rockerii sunt si ei atacati social de voi, oamenii normali. Pana la urma, ambele genuri muzicale au plecat de la aceeasi baza, ca fiind considerate "underground", iar noi, ca si romani, odata cu scoaterea unui mister din subteran, trebuie sa comentam. Multi zic ca ar fi fost mai bine fara Rock si Rap; de ce? Intr-un final, nu cred ca exista persoana cu varsta mai mare de 16 ani care sa nu fi ascultat vreodata macar o melodie din aceste genuri muzicale fara sa ii placa. Atunci de ce exilam o parte din cultura romaneasca si preferam sa ne anihilam                                                                                         acele mici amintiri ale propriei tinereti?

            Nici macar acel "vandalism" numit graffiti nu e intradevar un act antisocial, ba dimpotriva! Cum DaVinci, Michelangelo si alti artisti renumiti au pictat pe panza, multi desenatori reusesc sa mai adauge o pata de culoare in lumea asta monotona. Grafferii sunt pur si simplu niste artisti in devenire, panza lor fiind peretii si cladirile publice. Pana la urma, o pictura afisata in mijlocul multimii va capta mai multi ochi decat una dintre blocuri. Totusi vine intrebarea: "Atunci de ce se simte conducerea tarii atacata de astfel de creatii artistice?" Raspunsul e simplu. Toti se simt atacati si incearca sa se protejeze, chiar daca asta inseamna sa-i puna pe "baietii cu ochi albastrii" sa ii urce in duba pe desenatori.


              Poate ca, odata ce majoritatea veti ajunge sa cunoasteti indeajuns persoane de genul asta, fie ele imbracate larg sau nu, rasi in cap sau cu freze "ascutite", rapperi sau metalisti, veti intelege ca nu tot ce vedeti intruchipeaza o persoana.

                Eu unul, am prieteni din acestia "ciudati", chiar foarte multi. Si majoritatea au posibilitatea sa va demonstreze ca nu totul tine de imbracaminte; multi sunt la facultati de renume ale capitalei, altii inca in liceu ( la fel de bune ), iar altii care, cu toate ca nu fac facultatea, isi asigura conditiile de viata prin munca ingenioasa. Toti sunt oameni deci, ar trebui tratati ca atare.



                Acum chiar mai credeti ca toti suntem niste mici vandali, primate violente ce iti dau in cap pe strada sau rebeli ce mazgalesc pereti? Daca da, ascultati ce multi considerati vulgarism: Omu' Gnom - Cu cartile pe fata.
                              "As putea sa va conduc, sa va distrug, dar nu vreau niciuna." - Kazi Ploae

Vesnicul Razboi

         Cum spuneam, dragi cititori de plictiseala, astazi am de gand sa va ofer opinia mea legata de diferentele majore pe care le aduc filmele unei carti de exceptie.

                 Nu am de gand sa ofer o imagine  negativa cinefililor, ba din contra. Poate ca odata vazut filmul si din perspectiva cartii ( daca exista cartea respectiva ), poate ca o sa le starneasca niste curiozitati legate de experienta adusa de o carte. In fond, un film de 90/~120 de minute nu are cum sa cuprinda toate detaliile oferite de paginile aspre ale unei carti. Totusi, asta nu inseamna ca nu are si beneficii activitatea aceasta echivalenta.

Ia un exemplu concret:

                 Ca sa nu zica iubitorii filmelor ca sunt total impotriva acestora ( ceea ce, avand in vedere ca sunt adolescent, nu e adevarat... ), o sa ofer un exemplu de film pe care l-am urmarit in ultima vreme, care a reusit sa ma impresioneze in mod placut.

                 Ecranizarea despre care este vorba se numeste "Gazda" ( The Host ), un film aparut pe 29 martie 2013, in regia lui Andrew Niccol. Citind cartea scrisa de Stephenie Mayer inaintea vizionarii filmului, nu ma asteptam ca actiunea sa se intample intocmai ca in volumul de aprox. 500 de pagini. In schimb, mi-a facut o mare placere sa petrec inca o data doua ore in cursul carora sa traiesc alaturi de personaje. Decorul construit de d-soara Mayer pentru cartea ei a fost extraordinar de bine construit si in film, fiind redat perfect spatiul viitoarei planete Terra exact cum mi-l imaginasem in momentul parcurgerii volumului ( desigur, asta poate diferi de la "consumator" la "consumator" ). Calatoria personajului principal, Melanie, a decurs in paralel cu cartea si ea, neputand sa imi dau seama daca a existat intradevar vreo diferenta intre creatia scriitoarei si imaginatia regizorului - daca voi ati gasit vreo diferenta, my bad, imi asum greseala.

Nu va impacientati, bookworms!

             Normal ca, devorand in ultimul timp carte dupa carte, as avea cate ceva de spus si in privinta ecranizarilor mai putin stralucite. Un exemplu concret de esec cinematic, dupa parerea mea, il reprezinta filmul "Orasul Oaselor" ( City of Bones ), regizat de Harald Zwart, aparut in anul 2013, pe data de 21 august. Dupa ce stiam ce se intampla de fapt in primele 4 volume din "Instrumentele Mortale" ( The Mortal Instruments ), de Cassandra Clare, filmul mi s-a parut a fi struto-camila care nu isi are rostul. Cu toate ca personajele au fost aproape de imaginea pe care mi-a oferit-o seria de carti in subconstient, actiunea mi s-a parut mult prea trasa de par.

            In primul rand, personajele au trebuit sa supravietuiasca in film unor actiuni amestecate din primul si ultimul volum, facandu-se de cateva ori referire la lucruri aparute si in cartile de mijloc, fapt ce a cam stricat povestea propriu-zisa. Eu unul sunt de parere ca, daca vrei sa acoperi o serie intreaga de carti ce povestesc aceeasi inlantuire de evenimente, ca si regizor esti obligat sa scoti, pentru numele lui Dumnezeu!, mai multe filme. Intelegeam daca regizorul acoperea doar primele doua volume, insa concatenarea a patru secvente diferite intr-un singur episod a facut ca, la finalul filmului, dupa ce m-a trecut pe mine, spectatorul, prin lupte cu vampiri, aparitii surprinzatoare de varcolaci si schimbari mult prea previzibile de situatie, sa ma uit la ecran cu un singur gand: "Mi-am pierdut definitiv 122 de minute din viata." Actiunea sarind de la inceputul primului volum la sfarsitul lui, finalizandu-se cu incheierea celui de-al doilea volum mi-a provocat o indigestie culturala. In momentul ala, daca eram catusi de putin emotiv, cred ca incepeam sa plang.

Totodata, filme bune ar mai fi:

• Ingeri si demoni, Codul lui DaVinci, Simbolul pierdut - dupa operele lui D. Brown
• Stapanul Inelelor, Hobbit - dupa cartile lui J. R. R. Tolkien
• Jocurile Foamei - dupa cartile d-nei Suzanne Collins, pe care recunosc, inca nu le-am citit...
• Harry Potter
• Wuthering Heights, si lista poate continua...

               Deci, dragi cititori, incercati pe cat posibil sa verificati si literatura la care face referire un film; oricat de placut ar fi filmul ( sau dimpotriva ), cartea respectiva s-ar putea sa va creeze un "film" mult mai bun daca va lasati putin mintea sa proceseze. Asa ca, dupa spusele lui Teo: "Cititi, oameni buni!"

Running out of books...

Hei, web-surferi!

         Odata cu venirea iernii in Bucuresti, s-ar parea ca raman si fara carti de citit... Tocmai termin seria lui Dan Brown si incepe sa ma sperie micuta noptiera care, pe zi ce trece, mai scuipa cate un titlu reusit si isi imputineaza resursele de informatie.

         Numiti-ma cum vreti, addict, bookworm, s.a.m.d., dar daca aveti idei ce as mai putea sa mai procur, eu am cateva titluri ce merita citite in timpul liber, fie ca esti student, elev, adult sau alta categorie de varsta:

• Seria Instrumente Mortale - Cassandra Clare; ( citita la sugestia Madeline McKaler)
• Seria Dispozitive Infernale -Cassandra Clare;
• Codul lui DaVinci - D. Brown;
• Ingeri si Demoni - D. Brown;
• Inferno - D. Brown;
• Simbolul pierdut - D. Brown;
• Fortareata digitala - D. Brown;
• Damnare si Ratacire - Lauren Kate;
• Seria Shantaram - Gregory D. Roberts.

             Recomand tuturor cartile lui Brown si, totodata, daca va plac thrillerele, G. D. Roberts a creat o capodopera in seria Shantaram, cel putin mie mancandu-mi cateva zile bune tinandu-ma lipit de materialul literar.

           Recunosc ca inca nu am incercat literatura scrisa de Stephen King, insa in ultimul timp m-a batut gandul sa imi cumpar Carrie. Din ce am auzit din stanga si dreapta, mai mult ca sigur ca o sa imi distruga viata sociala pentru 4-5 zile ca, de altfel, alte carti bune citite pana acum.

              Cam atat pentru ziua de astazi cu bloggereala, maine vin cu niste comentarii cu privire la unele ecranizari facute in urma unor carti. Sper sa va placa... sau nu neaparat. Eu unul vreau sa incerc sa va arat ca filmele nu sunt intocmai ceea ce par a fi.

Noapte buna!

"Life is boring when you live in black & white world"

Formule de inceput, operatiune: "Caloriferul buclucas"

Salut!

           Dupa cum vezi, momentan asta nu e un blogg propriu-zis... probabil ca tu esti primul vizitator de cand a prins viata... In fine, asta nu e foarte important.

           In primul rand, pe mine ma cheama Alexandru, dar prietenii imi zic Lexu ( chel, gras, si alte diminutive adorabile... dar nu asta e important...). Am aproape 18, APROAPE... Eu unul nu stiu daca sa ma bucur sau nu de varsta asta... sa privesc lucrurile ca fiind "Mai am putin si iau carnetu' !!! " sau "Fuck, sunt mai batran cu un an..."? Asa cum inca nu ti-am spus, sunt elev in liceul - pardon, Colegiul National Grigore Moisil Bucuresti...





           Cam atat despre mine... da, da stiu, alt pacalici plictisitor, fara viata sociala, calculatorist ochelarist indragostit de arta digitala, etc. Daca nu asta a fost prima ta impresie inseamna ca ai o problema. ( sau nu... ) In orice caz, pe masura ce trece timpul voi incerca sa aduc in vedere cat mai multe subiecte de discutie... chestii ce mi se vor parea mai interesante asa... cum ar fi:

1. Muzica si diferite trupe;
2. Gusturi despre imbracaminte(ca tot sunt un asa mare impatimit - cine stie,cunoaste);
3. Chestii despre liceu;
4. Politica;
5. Filozofie; etc. ( sugestiile inclusiv )

Si ca sa zic asa, hai sa ii dam drumul!

        In primul rand am de gand sa imi dau si eu cu parerea ( sa imi ofer opinia, ca tot vrea profa de engleza opiniile noastre in fiecare zi ) cu privire la o intamplare intamplata. Daca nu stiai, Acum mai putin de o saptamana, "un grup de elevi cu varstele cuprinse intre 10 si 13 ani", cum ar zice un reporter adevarat, a suferit niste vanatai, contuzii, taieturi si altele asemenea impreuna cu cateva profesoare de-ale lor. Faptasul a fost prins in fapt, in timp ce sa napustea asupra picioarelor uneia dintre victime si, in acelasi timp, prinzand-o si pe cea de-a doua infipta in podea.

       Pentru ca totul sa iti fie mai limpede, intra aici! Sunt sigur ca vei fi de acord cu mine cand spun ca nu i s-au acordat prea multe sanse de autoaparare in fata legii atacatorului. In fond, s-ar parea ca nu se aplica legile oamenilor si unor calorifere... Dar ce, nu au si ele drepturi?! Deviez iar de la subiect...

      Trecand peste toate spusele si nespusele, asta am inteles eu din toata intamplarea:

         
               Politia ( care nu stiu ce cauta acolo ): "- Dom'le, noi am auzit strigate si am venit sa investigam cand am vazut criminalul intins pe jos, oameni plini de sange si O PROFESOARA sunand la serviciul de ambulanta."

              Medicii ( 2 intr-o salvare SMURD ): "- Am constatat ca sunt 4 victime, toate avand variate niveluri de contuzii, asa ca am decis sa urcam doua dintre ele in ambulanta si sa le tratam la spital. Celelalte am auzit ca au venit pe cont propriu s-au au fost lasate acolo; noi le numim victime colaterale."
         
          In fond, toata  sarada asta a adus un pic de "publicitate" liceului, reporterii si televiziunile ajungand neintarziat la fata locului pentru un interviu cu directoarea! Ba mai mult, unii au fost mai curajosi si au mers pe partea opusa liceului, pe la intrarea elevilor, incercand sa faca un reportaj cu acestia. Din pacate, elevii ( daca mai erau elevi ) s-au nimerit a fi de la un alt liceu din Drumul Taberei, lucru ce l-a enervat groaznic pe portarul de la Moisil.
Acesta "tuna si fulgera", cum ar zice o profa ( nu dau nume ), strigand "Ce e aici, mai? Pai tu le iei interviu astora de la Asachi ( sau Asaki... - scuze baieti, niciodata nu am retinut cum se scrie)?! Plecati de aici ce faceti reclama negativa?!"

           Mie unul mi se pare ca s-a facut cam multa sarada pentru un amarat de accident, jurnalistii exagerand cu exponentialitate faptele, directoarea fiind foarte clara, calma si linistitoare: "Caloriferul pur si simplu a tasnit din perete." ( V-am vorbit de bine, doamna! Merit un punct in plus, nu? ) Mi-e scarba de situatiile astea mediatizate care nu exprima nimic.

           Cand elevii din liceu au obtinut rezultate de top la concursuri, competitii, examinari, proiecte, unde erau jurnalistii? Aaaa, da... probabil aveau de facut reportaje despre alegerile prezidentiale/parlamentare sau alte lucruri de o cultura inimaginabila.


          Acestea fiind spuse, te invit sa imi urmaresti pagina daca ti-a placut ce am zis; data viitoare ma voi ocupa de cateva review-uri si poate mai discut de nebun pe baza unei stiri interesante ( sau nu ). Eu, unul, as fi extraordinar de recunoscator daca mi-ati da subiecte pe care sa le discutam, m-ati informa despre diverse chestii, m-ati ajuta sau, macar, m-ati indruma cu privire la aceasta pagina. Orice sugestie este bine venita.

 Ciao!